Femeia fără umbră

Este considerată cea mai complexă operă a colaborării Strauss-Hofmannsthal, dar după mine cea mai reuşită realizare a lor. E adevărat că nu am ascultat încă Arabella şi Egipteanca Elena, însă poveştile amoroase le-am ocolit mereu.

Die Frau ohne Schatten e mai mult o operă simbolistă care aş zice că după scriitură s-ar înscrie într-un triplet împreună cu Elektra şi Salome. Este mai complexă ca cele două, cu mai multe personaje, coruri şi o durată de peste 3 ore (209 minute la Solti). Sunt trei lumi care se întrepătrund, Imperiul insulelor de sud-est, un tărâm imaginar care poate se aseamănă cu Imperiul Bizantin (cel puţin după nume), tărâmul spiritelor condus de fiorosul rege Keikobad şi ţinutul oamenilor în care îi întâlnim pe Barak vopsitorul şi femeia lui. Hofmannsthal recunoaşte că a construit femeia după soţia lui Strauss, adică la fel de capricioasă, colerică şi volatilă în contrast cu Barak, răbdător şi generos. Acţiunea e cam aşa: Împărăteasa trebuie să capete o umbră altfel va fi supusă blestemului lui Keikobad – ea va fi transformată înapoi în gazelă iar Împăratul va fi pietrificat. Pentru că mai are trei zile până la termenul limită, coboară împreună cu doica în lumea oamenilor pentru a fura umbra soţiei lui Barak. Împărăteasa refuză să îi ia umbra femeii şi în cele din urmă ajung în tărâmul spiritelor, al lui Keikobad, unde trece de toate încercările şi obţine umbra.

Opera s-ar putea zice că este un “Flautul fermecat” modern. Şi aici există cele două cupluri ca şi entitatea misterioasă şi aparent malefică care îi supune unor probe. Umbra simbolizează dorinţa de a procrea, cea care ratifică actul iubirii.

Ceea ce mă fascinează este modul în care textul şi muzica se completează. Împăratul în actele I şi II are o aură onirică. Cel mai fascinant moment este monologul din actul al II-lea (parcă), cel în care îşi cheamă şoimul. Muzica şi textul, aici ca şi în alte părţi mi se par inseparabile.

Întâmplător am dat peste un sait de la Met cu materiale foarte interesante, organizate ca un îndrumar pentru profesori la orele de muzică. Fiecare operă are o un scurt istoric, rezumat cu secvenţe, câte ceva despre compozitor, prezentarea muzicală cu motive/teme importante şi o prezentare umanistă. În 5 limbi. Acum că l-am găsit mi se pare indispensabil.